Gânduri

Șederea mea în România se apropie de sfârșit, joi ma întorc în Grecia, azi o sa ma ocup un pic de bagaje, maine trebuie sa merg la primărie și să fac un pic curat în casa, miercuri plecam spre Bucuresti iar joi dimineața avem avionul. Nu-mi place sa iau avionul dimineata, va trebui sa ne trezim la 3 noaptea, dar macar e zbor direct. În Grecia e deja caniculă, numai bine de mers la plaja, anul asta vreau sa exploram niste plaje mai sălbatice. 

E cald si aici dar nu se compara cu căldura din Grecia, aici deschid geamurile și se racoreste, acolo daca deschid geamurile e jale. E bine ca m-am invatat cu căldura acea mare și nu ma mai deranjează. 

Am mâncat la cireșe anul asta, avem 3 ciresi în curte pe care nu îi tratez chimic, deci ciresele sunt super bio; am mai mâncat si zmeură din curte și fragi, plus dulceață și sirop de trandafir, dar abia astept sa imi reiau regimul în Grecia, aici imi lipseste toată aparatura pe care o am în Grecia și ca urmare meniurile nu au fost la fel de diverse.

Inainte de Înălțare am avut o bucurie mare, o situație dureroasa, care dura de ani de zile, s-a schimbat prin puterea rugăciunii. Cat mi-a sangerat inima doar Dumnezeu stie dar tot El știa ce va aduce viitorul. M-a înduioșat mult purtarea de grijă a lui Dumnezeu și L-am simtit mult mai aproape, ma tot gândeam cum am suferit în trecut, cand nu eram ortodoxă, și nu înțelegeam ca Dumnezeu imi e alături, ma vedeam singura atunci dar acum am simtit ca Dumnezeu a suferit și El alături de mine si m-a ajutat sa merg inainte. Am simțit cu tot sufletul ca El este cu adevarat Tatăl meu ceresc, simțire pe care am trait-o numai grație Harului dăruit de Dumnezeu, am strigat în noapte la El: Tată, Tată, un strigăt de bucurie și recunoștință care imi umplea sufletul de bucurie.

Transformare

 De aici:

Aici :))

Tufele de trandafiri au început să infloreasca bine, asa ca mi-am suflecat manecile și am purces la transformarea petalelor într-un sirop parfumat :))

Nu am gustat siropul, pentru ca imi începusem deja postul intermitent, dar maine cu siguranta voi savura o băutură din sirop de trandafir! Mi se pare amuzant ca autocorectul a corectat "voi savura" cu "voi devora" :))

Următoarea tură de trandafiri se va preface, miraculos, în laboratorul propriu de alchimie într-o dulceață catifelată :))

Bunătăți din grădină

Am câțiva trandafiri de dulceață și am zis sa fac si eu dulceață de trandafir.

Cum au înflorit trandafirii am cules florile și am facut un borcanel de dulceata. Prefer sa fac pe moment, doar din ce culeg, si sa nu astept sa infloreasca mai multe flori pentru a avea cantitate mai mare, chiar dacă îmi iese doar un borcan, dar asa petalele sunt foarte proaspete.

Dulceata este atât de parfumata, un miros efectiv îmbătător, iar culoarea este a rubinului, de gust nici nu mai zic. 

Cireșele sunt si ele foarte gustoase, nu sunt stropite/ tratate și le mănânc direct din pom cum se mâncau fructele în copilăria mea.

 

La plimbare

Am mers 3.5 km pe deal. A fost o zi superbă cu mult soare. Dealul s-a îmbrăcat în straie de primăvară: iarba peste tot, floricele, insecte, miros de iarba proaspătă și pin.

La un moment dat eram departe de sat si de agitația civilizației, nu se mai auzeau nici mașinile. 

As vrea să ajung cat mai des sa ma antrenez, visez la o drumeție lungă dar depinde de sănătatea mea daca imi voi permite sa o întreprind, deocamdată visez și mă bucur de aceasta oaza de frumusețe și liniște.

Am venit acasă cu bateriile încărcate și o dispoziție de milioane, de parcă am facut dus la creier. Iubesc soarele și pădurea: medicamente cu care nu dau greș niciodată!

Ispite

Multe ispite, după fiecare picătură de har vine și ispita. Ispite cu sănătatea și neputința, ispite sufletesti, ispite duhovnicesti... 

Ieri noapte nu am dormit pentru ca am obosit rau făcând curățenie pentru sărbătoare, m-am trezit și nu ma puteam misca, am plâns de neputință și durere, am decis ca nu voi merge la slujba, desi ma gândeam continuu sa merg, dar nu aveam deloc putere, până la urmă am căpătat un pic de forță și am fugit la biserică  

Apoi ispitele duhovnicesti, cand simti o uscăciune a sufletului, sunt cel mai greu de dus, pentru că în acele momente ma simt singura și departe de Dumnezeu.

Imi aduc aminte de o poveste din Pateric, parca, cu un monah posedat de demon, demon care il muncea si ii insufla fel si fel de gânduri rele, și întrebat ce face a răspuns că demonul lucrează la ale sale dar ca și el lucrează la ale sale și asa merge în continuare.

Mă gândesc des la aceasta pildă, pentru ca asa simt si eu influența ispitelor, al caror scop este sa ma îndepărteze de Dumnezeu.

Am decis ca indiferent de starea sufletească sa ma forțez la cele duhovnicesti, chiar dacă ceea ce simt in acele momente este doar uscăciune, dar e greu pentru ca in acele momente, acele gânduri mincinoase par atât de reale, par ca fac parte din mine.

Chiar azi am ascultat un părinte american, pe youtube, care spunea ca Dumnezeu e mereu cu noi, și inainte de a păcatui, și în timp ce păcatuim și după ce am păcătuit, este mereu prezent, azi aceste vorbe au rezonat în sufletul meu și sper să îmi ramana in suflet ca o armă în lupta cu gândurile insuflate de cel rau.

47 de primăveri

 

De când imi aduc aminte de ziua mea a plouat, ba chiar a si nins. Bine înțeles că și anul acesta a fost la fel, ieri a inceput sa plouă si ploaia a continuat și azi, chiar dacă mai timid. Am iesit in curte și am admirat floricelele. Cat de frumoase sunt.

În ultimii trei-patru ani am avut parte de zile însorite de ziua mea de naștere și parcă mi-a mers mai bine cu sănătatea, sper ca aceasta zi mohorâtă sa nu fie de rau augur. In Grecia a fost soare si frumos, culmea e ca și aici au fost zile însorite, de speram ca si de ziua mea voi prinde o zi frumoasă, dar s-a schimbat vremea cu vreo două zile în urmă. De altfel aceasta zi reflecta si cum ma simt, sunt trista si nu stau bine nici cu sănătatea. 

În ultimii zece ani soțul meu a stat cu mine, acasă, de ziua mea, e foarte ciudat sentimentul ca sunt fără el, bine ca am pisoiul cu mine si nu sunt chiar singura-singura. Sunt tristă, dar săptămâna viitoare vine soțul meu și o sa uit orice tristețe. 

Am timp

Ieri am fost la Auchan sa fac piata. La coada statea un batranel. M-am intors si i-am spus sa treaca inaintea mea, la care el a refuzat spunandu-mi ca are timp! Atat de neobisnuit mi s-a părut raspunsul lui ca am zambit larg si am repetat: aveti timp?! :)

Fie ca Dumnezeu sa ne dea si noua gandul acesta bun, sa nu mai fim mereu intr-o goana, de parca s-a sfarsit timpul, sa nu fim atat de grabiti incat sa nu mai vedem ceea ce ne inconjoara, uneori chiar persoane de la care avem ce invata, dar pe langa care trecem fara sa  zabovim pentru ca...nu avem timp!