A venit și momentul de care mi-a fost teama: soțul meu a plecat spre Grecia. L-am dus la gara sa ia trenul spre București și m-am intors acasa cu inima zdrobită. Am plâns și am plâns și mi-am simtit sufletul îndurerat.
Parca mi s-a luat un val de pe ochi și ma gândesc doar la calitățile lui și cat de mult il iubesc si ca nu pot trăi fără el.
Cel puțin am pisoiul cu mine sa-mi tina de urât. O sa număr zilele până la întoarcerea soțului meu, dar întoarcerea lui pare atât de îndepărtată.
Nu stiu ce sa fac sa imi abat atenția de la aceasta durere. O sa fac o cafea și o sa ma uit la un podcast pe youtube. După amiază o sa merg la biserica la Maslu.
Iubirea doare 😭😭😭
