Jurnal de ianuarie

Ploua. După valul de frig, care a durat maxim o săptămână și cand am avut și -16 grade noaptea, e iar cald de parca ar fi primavara. Mi se pare foarte ciudat sa ploua iarna în România. 

Imi era teama de iarna din Brașov însă remarc ca iernile de odinioară se regăsesc doar in amintiri, nu stiu daca e bine sau rau, dar am ramas cu dorul de frig si zapada. A nins si aici dar stratul de zăpadă nu a fost mare. Priveliștea de la balcon este din 11 ianuarie, acum zăpada s-a topit și a fost înlocuită de mocirlă.

Vreau sa imi fac un program de care să mă țin, sa incep o curățenie mai profundă, sa ma dedic studiului Bibliei și a unei limbi străine, sa citesc mai mult, sa ascult muzica clasică (imi place mult sa ascult Tchaikovski ca o terapie, in timp ce stau relaxată), sa particip la Sf Maslu, sa mai las telefonul din mână. 

Mă apropii de 48 de ani și de acum trebuie să fiu atentă sa am un program de exercitii fizice. Nu vreau sa ajung anchilozata și nu vreau sa ajung ca alte persoane care se lasă copleșite de varsta si considera ca odata cu înaintarea în vârstă începe să cedeze organismul, dar de fapt sunt doar scuze pentru lipsa de disciplină.

Momentan fac Pilates, exercitii pentru abdomen si talie, exercitii pentru postură, am inceput si cu antrenamentele HIIT, plus miscarea pe care o fac in curte. As vrea să mai slăbesc vreo 6-7 kg si sa imi lucrez tonusul muscular. Imi repet ca importanta este constanta. Nu ma mai astept la rezultate peste noapte, asa cum voiam la 30 de ani, ci am ajuns la maturitatea de a intelege ca rezultatele necesita, pe langa efort, si timp. 

Trebuie să iau odată taurul de coarne și să mă las de cafea. Nu imi face bine cafeaua, imi da o stare de apatie, demotivare și chiar anxietate. Am tot citit de efectul pe care il are asupra dopaminei și în cazul meu cofeina are un efect negativ. Partea proasta este ca iubesc gustul și imi e greu sa renunț la cafea. Șoc și groază: mai usor imi e sa ma las de zahăr decat de cafea! 

În speranța că aceste rânduri scrise ma vor ajuta, imi notez ca de maine nu voi mai bea cafea! 

Dieta mea este una tradițională aici, fiind însă atentă sa mănânc sănătos. Consum varza murata și zeama de varza (imi da un vecin din varza murata de el), borșuri cu multe legume pe care nu le gasesc in Grecia. Acum am un borș de sfeclă cu multe radacinoase ca păstarnac și pătrunjel, am și o mâncare de varza cu carne
Am mai mâncat dulciuri și vreau sa iau o pauza si de la dulciuri. Am banane și portocale daca vreau ceva dulce.
Fac kefir cu lapte local, chiar din satul asta sunt vacutele. Sunt foarte recunoscătoare sa gasesc un lapte bun, de la vaci crescute frumos, pe care sa il transform în kefir. Pana si motanul apreciaza kefirul meu :))

Imi doresc sa mai vina gerul. Iarna trecuta am prins un val de frig și prin Februarie. 

Imi propun si sa conduc mai mult. Tot am anxietate la condus (care e foarte exacerbata si de cafea) si mi se pare greu sa conduc aici, partial si din cauza ca nu cunosc inca orasul. Trebuie sa ies din zona de confort si sa incep cu pasi mici sa explorez orasul. Partea proasta este ca unele din temerile mele nu sunt inchipuite, suntem pe locul 1 sau 2 la numarul de accidente din Europa si zilnic vad stiri cu accidente mortale.
Cand am venit prima data la Brasov am luat un transfer auto din aeroport, m-am rugat pe toata durata drumului la cum conducea acel sofer iresponsabil, lua curbe pe contrasens, se angaja in depasiri periculoase, eu eram convinsa ca vom avea accident, cand am ajuns la destinatie am spus ca niciodata nu voi mai calatori cu masina de la Bucuresti, numai cu trenul.

Vreau sa imi comand niste carti. Daca aveti niste recomandari bune va rog sa imi lasati in comentarii.

Va doresc un sfarsit de saptamana minunat!

Stresul hormetic

Stresul hormetic este un proces biologic cu efecte benefice asupra organismului.
Expunerea moderată la un factor stresant are efecte benefice asupra organismului. În loc să dăuneze, aceste doze mici sau moderate de stres stimulează mecanismele de adaptare și de apărare ale organismului crescând rezistența acestuia la condiții mai severe.

Stresul hormetic stimulează funcția sistemului imunitar, stimuleaza regenerarea celulelor prin autofagie, creste rezistenta la infectii, imbunatateste adaptarea sistemului nervos, stimuleaza neurogeneza si reduce riscul de boli neurodegenerative, creste rezilienta psihologica.

Exemple de stres hormetic:

Postul intermitent- reducerea alimentatiei intr-un interval de timp activeaza autofagia (din greaca auto si fagie a manca) cand organismul face curatenie la nivel celular, in lipsa alimentelor auto mancandu-se, consumand si astfel eliminand celulele deteriorate si celulele cancerigene.

Digestia reprezintă un consum energetic mare pentru organism, în lipsa digestiei toată energia organismului este directionata spre reparare si vindecare.

Expunerea la frig- imbunatateste circulatia sangvina, stimuleaza sistemul imunitar protejand impotriva infectiilor prin productia celulelor albe, reduce inflamatia, imbunatateste dispozitia.

Exercitiile de respiratie dupa metoda Wim Hof.

Exercitiile fizice intense de tip HIIT care streseaza muschii si sistemul cardiovascular dar in urma carora organismul devine mai puternic.

Expunerea la stres, insa, trebuie sa fie moderata, prea multa expunere genereaza efecte nocive, prea putina expunere nu stimuleaza aceste procese fiziologice benefice.
Doza de stres este una individuala si trebuie gasista prin tatonare.

Ce fac eu pentru a stimula acest stres hormetic:

Practic postul intermitent din Aprilie 2022. Am inceput cu 16:8 si am ajuns pana la un fasting de 32h-33h, imi doresc sa ajung la 36h si apoi la 48h.

In timpul intervalului in care nu mananc nu consum absolut nimic, doar apa chioara, altfel nu mai este post intermitent. In lipsa alimentelor organismul incepe sa faca curatenie si sa se hraneasca cu celulele bolnave. Autofagia se atinge abia dupa 24h, de aceea imi doresc sa cresc perioada de fasting dar deocamdata organismul meu resimte ca stres negativ ce trece peste 33h
Pe langa ca am slabit 22 kg si ca ma mentin fara probleme, am remarcat imbunatatiri la sanatate si nu imi pot imagina viata mea fara post intermitent.
Pentru mai multe informatii recomand video-urile dr Jason Fung sau dr Mindy Pelz.

Expunerea la frig. Am un loc in curte care imi ofera intimitate totala unde ies si stau in frig imbracata sumar, in maieu si slip. Am inceput aceasta expunere la frig din Grecia cand imi terminam baia cu un dus rece si continui de cand am ajuns in Romania cu expunere la ger, stau minim 5 min dezbracata si resimt o imbunatatire a dispozitiei iar organismul meu este rezistent in fata infectiilor virale, nu am racit si ma simt excelent.
Uneori am practicat si o expunere la frig involuntara, cand am stat prea mult afara, din varii motive, si tot nu am racit; ieri, de exemplu, am avut treaba si am stat mai bine de 1 ora pe platforma betonata din garaj fiind incaltata cu papuci de plastic si sosete subtiri incat mi-au inghetat talpile, am spus ca daca nu racesc atunci nu voi mai raci niciodata :))) Nu am racit!

Exercitiile fizice. Deocamdata fac niste exrcitii de pe youtube si merg pe jos prin frig. Tinta este sa ajung la antrenamente cu exercitii fizice tip HIIT.
In Grecia reluasem si antrenamentul pe banda, un fel de HIIT, intercaland mersul pe banda cu alergatul pe banda la inclinatie de 10.

Acestea sunt activitatile pe care le practic si care imi imbunatatesc sanatatea. Am incercat si exercitiile de respiratie dupa metoda Wim Hof , pe care efectiv le iubesc si care sunt grozave pentru starea psihica, combat starile anxioase si depresive si dau o stare de bine de parca plutesti, din pacate acea hiperventilatie nu imi face bine la inima si a trebuit sa fac o pauza dar nu am uitat de ele si voi incerca sa le practic iar.

Voi stiati de stresul hormetic? Ce ati practica din metodele descrise mai sus?

 

Gânduri, trăiri

Nu se putea ca bine cunoscutele încercări și ispite sa nu lipsească.

Am trecut prin agonie de ieri seara iar azi a venit rezolvarea de la Dumnezeu.

La această încercare am simtit neputința mea, în opoziție cu gândurile de mandrie pe care le nutresc despre mine, cum ma cred cineva, mai buna decat altii, cum consider că am judecata mai înțeleaptă, cum imi acord importanta si alte ganduri asemenea de mandrie si auto slava deșartă. 

Aceasta încercare mi-a arătat ca nu pot nimic, mi-a arătat micimea mea, fără însă să ma umili si desconsidera, ci o constatare realistă, la rece, a ceea ce sunt, a ceea ce cred (gresit) despre mine si a ceea ce simte Dumnezeu pentru mine.

Mi-a arătat așteptările greșite pe care le am de la ceilalți, de la care vreau perfectiune, în timp ce eu pot oferi doar imperfecțiune.

Am realizat ca Dumnezeu ma iubeste în pofida micimii mele, în pofida pacatoseniei mele.

Realizarea aceasta mi-a umplut sufletul cu sentimentul de cat de bun e Dumnezeu. Potrivnicul imi mai semana gânduri: uite ce bine te-ai comportat în situația aceea, uite ce fapte bune ai facut atunci, etc. dar am inteles profund ca nu din aceste motive ma iubeste Dumnezeu, ci ma iubeste pentru ca El este bun, nu am eu merite ca sa atrag iubirea lui Dumnezeu. 

Dumnezeu mi-a dat aceasta lecție cu multă delicatețe și purtare de grijă, fără să mă umilească, ci cu dragoste mi-a arătat neputința mea pentru a ma lipi mai mult de El, pentru a înțelege cine sunt, pentru a ma lupta cu mândria. 

As vrea să păstrez aceste sentimente in sufletul meu pentru totdeauna, cand inima mea se umple de dragoste și recunoștință, cand vad totul bun, cand pe toti oamenii ii vad buni, cand simt ca sufletul meu e usor si descătușat și parca dansează de bucurie, cand inima parca sta sa pleznesca și să se ridice spre cer, dar stiu ca aceste sentimente vor dispărea și apoi iar voi orbecai, voi cădea iar în nesimțire si delăsare până la următoarea ispita/ încercare. 

În ciuda drumului meu intortocheat si anevoios, ma gandesc ca asa ma va și mântui Dumnezeu, pentru mila Lui, pentru dragostea Lui de oameni.

Eu, eu in acest răstimp doar sa am inima deschisă spre a primi aceste lecții și a invata din ele.

Cu toate neputințele mele, cu fiecare încercare, totusi, simt ca ma apropii din ce in ce mai mult de Dumnezeu și învăț sa ma las în purtarea Lui de grijă.

Eu am venit la ortodoxie cu o gândire foarte distorsionată despre Dumnezeu. Pe atunci gândeam ca niciodata nu voi ajunge sa am incredere in Dumnezeu. A fost nevoie de ani sa incep sa cred in bunătatea lui Dumnezeu. In gandirea neoprotestanta se vorbeste foarte mult de mania lui Dumnezeu, cum Dumnezeu si-a revărsat toată mania pe Hristos, cand era pe cruce. Cum sacrificiul Lui Hristos a fost necesar pentru a potoli mania lui Dumnezeu, pe care trebuia sa o reverse peste noi, dar a revarsat-o pe Hristos. Eu il percepem ca pe un despot care abia așteaptă sa ne pedepsească. 

Ortodoxia mie, efectiv, mi-a salvat sufletul. Pentru mine adevărul este doar unul, cel regăsit în Biserica Ortodoxă, în rest sunt doar fragmente, în cel mai bun caz. Dumnezeu îi iubeste pe toti oamenii, dar adevărul nu are cum sa fie relativ, căci atunci nu mai e adevar, adevărul e absolut, de aceea nu pot exista mai multe adevaruri, în mai multe locuri, ci doar unul singur, revelat de Însuși Dumnezeu bisericii Sale.

 

Tot mai bine

Azi dimineata cand sa plec la biserica: surpriză, am gasit masina înghețată bocna, nu am putut deschide portierele. Azi noapte au fost -9 grade, masina a fost parcata afară deoarece garajul e ocupat cu lemne. Pe ultima suta de m, inainte de plecarea sotului, am luat 2 paleti de lemne iar soțul a reușit să mute 1 palet inainte de plecare, dar nu se făcuse suficient loc pentru masina in garaj.

Nu am avut cum sa ajung la biserica, e prea departe sa merg pe jos si autobuze nu sunt, asa ca m-am intors in casa, m-am schimbat si la -6 grade am iesit sa mut lemnele in magazie.
M-am grabit cu lemnele ca sa pot parca masina cat mai repede in garaj, pentru a evita astfel de evenimente neplacute.
Am mutat si stivuit cam jumătate de palet. Munca a fost obositoare, incercam roaba cu multe lemne de devenea greu sa o manevrez, apoi urma stivuirea lemnelor cu grija sa nu le daram.
Munca în aerul acela rece mi-a facut bine și mi-a dat o stare de bine. Cine mai are nevoie de sală?!? 

Când ma gandesc cati ani am petrecut in neputinta, in lacrimi si dureri, cand un asemenea efort era ceva la care nici nu mi-aș fi permis sa visez, cand un efort infinit mai mic, si ca intensitate și ca durata, mă trântea la pat pentru câteva săptămâni, chiar luni.

Nu-mi vine să cred ce turnură a luat sănătatea mea din 2020 (in 2019 am revenit in sanul Ortodoxiei).
În fiecare an am mai multă putere si mai putine sensibilități.
Ultima spovedanie m-a ajutat mult, am facut eu legatura cu niste pacate despre care am realizat ca imi afecteaza sănătatea si preotul mi-a citit niste rugăciuni speciale.
Inainte de spovedanie am reusit sa imi cer iertare pentru niste vorbe foarte urâte si grele pe care le-am spus, mi-a fost f greu sa imi cer iertare pt ca e vorba de persoana care mi-a facut cel mai mult rau si ma simteam f vulnerabilă sa ma pun in acea postură, cand in fata cuiva care ti-a facut atât de rau iti tii garda sus, ca sa nu te mai rănească. Cel putin asta spune psihologia si asa simt si eu, dar uneori ma mai gandesc daca nu cumva o fi de fapt (si) mandria...

Inițial am vrut să aman iar, dar tot amanam de cativa ani si sufletul meu simțea că trebuie să fac acest lucru pentru a ma elibera.
Cat de greu mi-a fost. Am înălțat rugăciune la Dumnezeu sa ma ajute și cu adevărat m-a ajutat, tot a fost greu dar fără ajutorul Lui nu stiu daca as fi reusit...
Cat de bine m-am simțit după aceea, sufletul meu parca plutea! Mi-am cerut iertare din toată inima, cu părere de rau in suflet, nu formal. 

Dupa aceea i-am spus soțului meu ca acum nimic nu imi mai apasă sufletul și asta se va reflecta in sănătatea mea. Cand am fost la spovedanie i-am spus si preotului de acesta biruinta, el stiind exact despre ce este vorba.

Si iata ca, intr-adevar, dupa ce mi-am cerut iertare si dupa ce am discutat cu preotul acele pacate (pacate care nu au legatura cu cererea de iertare, sunt alte pacate, spovedite, de altfel, la prima mea spovdeanie, dar nu facusem inca legatura intre ele si sanatatea mea, si acest lucru l-am discutat cu preotul) iata ca dupa aceste doua lucruri sanatatea mea s-a imbunatatit si mai mult.
Nu stiu cat pierd pt ca imi recapt sanatatea, din moment ce boala atrage dupa sine iertarea pacatelor, dar tare bucuroasa sunt sa pot trai aproape "normal".

Îi mulțumesc lui Dumnezeu ca am ajuns ziua sa traiesc aproape ca un om sănătos, ca am ajuns sa fac lucruri care sunt banale pentru altii si am speranta ca sănătatea mea va continua să se îmbunătățească. 

Bine ai venit, 2025!

Iata ca a sosit și 2025!  Sa ne dea Dumnezeu un an usor, cu pace și liniște!

Eu sunt in Romania, am avut avionul pe 13 Decembrie, am aterizat tarziu și am dormit o noapte im Bucuresti. Pe 14 Decembrie am luat trenul spre Brașov și pe la orele 16.30 am ajuns acasă. În casa erau 3 grade. Am început cu focul și până la culcare am ajuns pe la 22-23 grade.

Drumul a fost obositor și greu, mai cu seamă pt motanelul meu.

Si pe mine m-a obosit teribil, eu eram deja foarte obosită din Grecia. Am muncit mult înainte de plecare, am gătit mult, ca sa aiba sotul mancare, și am burdusit lada frigorifica (am facut mâncare de linte, de mazăre, mâncare de fasole la cuptor, iahnie de fasole, mâncare de varza cu carne, sos bolognaise, plăcintă dobrogeana, toate rețetele se pretează a fi congelate),  am spălat și călcat toate hainele soțului, am facut curatatenie în casa, am facut ordine în sifoniere, decongelat frigiderul, ordine în curte, ce sa mai, am muncit f mult și mi-aș fi dorit macar o zi înaintea drumului ca sa ma pot odihni dar am muncit până in ultima zi, însă am satisfacția ca am lasat totul curat, ordonat și stau linistită stiind ca soțul are mâncare acasă.

 

Aici mi-a luat vreo săptămână sa imi revin după oboseala din Grecia și după oboseala drumului. 

Mi se pare greu sa călătorești iarna, sa vii într-o casa neincalzita, sa te ocupi de masina care a stat în garaj 6 luni. Am avut emoții sa nu găsim daune pricinuite de temperaturile scăzute însă Dumnezeu ne-a ferit.

Ieri soțul s-a întors în Grecia. M-a durut sufletul când a plecat, dar și dacă m-as fi intors cu el tot singura as fi fost pentru ca are multe lucruri de rezolvat în Atena si o sa lipseasca destul de mult de acasa, asa ca am decis să rămân aici.

Ca sa-mi treaca tristetea, dupa ce a plecat, am iesit la o plimbare și mersul prin frig mi-a facut bine.

Mă bucur ca am motanul cu mine si nu ma simt chiar singura-singura. 

Eu imi doresc sa ne întoarcem în țară dar asta depinde și de soțul meu, după ce va rezolva treburile pe care trebuie să le rezolve în Atena o sa aiba câteva luni în care să reflecteze daca rămânem acolo sau ne întoarcem în România. 

Cat de frumos e in Grecia si cati sfinți sunt acolo eu tot mai bine ma simt acasă!

Ne-a binecuvântat Dumnezeu cu vecini buni și săritori. Noi locuim in "câmp" și nu avem multi vecini, însă cei pe care îi avem sunt genul de oameni care te ajuta la nevoie, în ziua de azi e mare lucru sa găsești astfel de vecini.

Motanelul meu s-a adaptat foarte bine la temperaturile scăzute de aici. Sta mult afară fără să aibă probleme de sanatate. El a fost foarte bolnav cand a fost pui si imi era teama de cum va reacționa la frig. 

Dacă tot sunt singura și am atata timp la dispozitie poate voi scrie mai des.

Va îmbrățișez și va urez un an cu sanatate, presărat cu bucurii si împliniri, cu dragoste și relații frumoase, atat familiale cat si de prietenie!

La multi ani!