Șederea mea în România se apropie de sfârșit, joi ma întorc în Grecia, azi o sa ma ocup un pic de bagaje, maine trebuie sa merg la primărie și să fac un pic curat în casa, miercuri plecam spre Bucuresti iar joi dimineața avem avionul. Nu-mi place sa iau avionul dimineata, va trebui sa ne trezim la 3 noaptea, dar macar e zbor direct. În Grecia e deja caniculă, numai bine de mers la plaja, anul asta vreau sa exploram niste plaje mai sălbatice.
E cald si aici dar nu se compara cu căldura din Grecia, aici deschid geamurile și se racoreste, acolo daca deschid geamurile e jale. E bine ca m-am invatat cu căldura acea mare și nu ma mai deranjează.
Am mâncat la cireșe anul asta, avem 3 ciresi în curte pe care nu îi tratez chimic, deci ciresele sunt super bio; am mai mâncat si zmeură din curte și fragi, plus dulceață și sirop de trandafir, dar abia astept sa imi reiau regimul în Grecia, aici imi lipseste toată aparatura pe care o am în Grecia și ca urmare meniurile nu au fost la fel de diverse.
Inainte de Înălțare am avut o bucurie mare, o situație dureroasa, care dura de ani de zile, s-a schimbat prin puterea rugăciunii. Cat mi-a sangerat inima doar Dumnezeu stie dar tot El știa ce va aduce viitorul. M-a înduioșat mult purtarea de grijă a lui Dumnezeu și L-am simtit mult mai aproape, ma tot gândeam cum am suferit în trecut, cand nu eram ortodoxă, și nu înțelegeam ca Dumnezeu imi e alături, ma vedeam singura atunci dar acum am simtit ca Dumnezeu a suferit și El alături de mine si m-a ajutat sa merg inainte. Am simțit cu tot sufletul ca El este cu adevarat Tatăl meu ceresc, simțire pe care am trait-o numai grație Harului dăruit de Dumnezeu, am strigat în noapte la El: Tată, Tată, un strigăt de bucurie și recunoștință care imi umplea sufletul de bucurie.
